Definitie 'gadolinit'
GADOLINÃT s.n. |Mineral|Mineral| |anhidru|anhidru| sau uÅor |hidratat|hidratat| conÅ£inând |pÄmânturi rare|pamant|. - Din fr. gadolinite. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadina'
GÃDINÄ, gadine, s.f. (Pop.) Animal |sÄlbatic|sÄlbatic|; jivinÄ, dihanie. - Din bg. gadinÄ. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadilitura'
GÃDILITÃRÄ, gâdilituri, s.f. V. |gâdilÄturÄ|gâdilÄturÄ|. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadilitor'
GÃDILITÃR, -OÃRE, gâdilitori, -oare, adj. V. |gâdilÄtor|gâdilÄtor|. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadilicios'
GÃDILICIÃS, -OÃSÄ, gâdilicioÅi, -oase, adj. (Pop. Åi fam.; despre oameni) Care se |gâdilÄ|gâdilÄ| uÅor. - Gâdili + suf. -icios. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadilici'
GÃDILÃCI s.n. (Pop. Åi fam.; în expr.) A avea gâdilici la limbÄ, se spune despre un om care vorbeÅte (prea) mult, care nu se poate abÅ£ine sÄ nu vorbeascÄ. - Gâdila + suf. -ici. Sursa:...
View ArticleDefinitie 'gadili'
GÃDILÃ, gâdil, vb. IV. Tranz. V. |gâdila|gâdila|. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadileala'
gâdileálÄ s. f., g.-d. art. gâdilélii; pl. gâdiléli Sursa: DicÅ£ionar ortografic al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadilatura'
GÃDILÄTÃRÄ, gâdilÄturi, s.f. Faptul de |a gâdila|gadila|; senzaÅ£ie particularÄ provocatÄ cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúrÄ s.f.] - Gâdila + suf. -ÄturÄ. Sursa: DicÅ£ionarul...
View ArticleDefinitie 'gadilator'
GÃDILÄTÃR, -OÃRE, gâdilÄtori, -oare, adj. (Rar) Care |gâdilÄ|gâdilÄ|; care produce a senzaÅ£ie plÄcutÄ. [Var.: gâdilitór, -oáre adj.] - Gâdila + suf. -Ätor. Sursa: DicÅ£ionarul...
View ArticleDefinitie 'gadilat'
GÃDILÃT s.n. |Gâdilare|Gâdilare|. - V. gâdila. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadilare'
GÃDILÃRE, gâdilÄri, s.f. AcÅ£iunea de |a (se) gâdila|gadila| Åi rezultatul ei; gâdilat. - V. gâdila. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadila'
GÃDILÃ, gâdil, vb. I. Tranz. 1. A produce, prin |atingeri|atingere| uÅoare asupra unor pÄrÅ£i ale corpului, o |senzaÅ£ie|senzaÅ£ie| particularÄ, care provoacÄ cuiva un |râs|râs|...
View ArticleDefinitie 'gadiforme'
gadifórme s. n. pl. Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadget'
GADGÃT, gadgeturi, s.n. (Englezism) Obiect mic, |ingenios|ingenios| construit, de valoare Åi utilitate |neînsemnatÄ|neinsemnat|. [Pr.: ghéget] - Din engl. gadget. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al...
View ArticleDefinitie 'gade'
GÃDE, gâzi, s.m. (Pop.) |CÄlÄu|CÄlÄu|; gealat. - Et. nec. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gadas'
gÄdáÅ, gÄdaÅi, s.m. (reg.) animal rozÄtor. Sursa: DicÅ£ionar de arhaisme Åi regionalisme
View ArticleDefinitie 'gad'
GAD s. v. |bestie|bestie|, |dihanie|dihanie|, |fiarÄ|fiarÄ|, |jivinÄ|jivinÄ|, |lighioanÄ|lighioanÄ|, |sÄlbÄticiune|sÄlbÄticiune|. Sursa: DicÅ£ionar de sinonime
View ArticleDefinitie 'gacrosu'
GACRÃÅU s. v. bâtlan roÅiatic, bâtlan roÅu, stârc purpuriu, stârc roÅu. Sursa: DicÅ£ionar de sinonime
View ArticleDefinitie 'gaci'
GACI s.m. pl. |Pantaloni|pantalon| largi care fac parte din portul popular specific în regiunea OaÅului. - Et. nec. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabur'
gắbur^1, gắburi, s.m. (reg.) 1. prost, prostovan. 2. grof, conte. Sursa: DicÅ£ionar de arhaisme Åi regionalisme
View ArticleDefinitie 'gabuire'
GÄBUÃRE, gÄbuiri, s.f. (Pop.) AcÅ£iunea de |a gÄbui|gabui| Åi rezultatul ei. - V. gÄbui. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabui'
GÄBUÃ, gÄbuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A |gÄbji|gÄbji|. - Cf. v. rus. %gabat%, ucr. %habaty%. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabrovean'
GABROVEÃN, gabroveni, s.m. (înv.) PersoanÄ care fÄcea Åi vindea |cuÅ£ite|cutit|. - Gabrovo (n. pr.) + suf. -ean. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabro'
GABRà (GABBRÃ) s.n. |RocÄ|RocÄ| |eruptivÄ|eruptiv| cu structurÄ |granuloasÄ|granulos| folositÄ Ã®n construcÅ£ii. - Din germ. Gabbro, fr., it. gabbro. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii...
View ArticleDefinitie 'gabrioleta'
GABRIOLÃTÄ s.f. v. |cabrioletÄ|cabrioletÄ|. Sursa: DicÅ£ionar de neologisme
View ArticleDefinitie 'gabonez'
GABONÃZ, -Ä, gabonezi, -e, s.m. Åi f., adj. 1. (PersoanÄ) nÄscutÄ Åi crescutÄ Ã®n Gabon. 2. (Locuitor) din Gabon. - Din fr. gabonais. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gablonz'
GABLÃNZ, gablonzuri, s.n. |Cristal (1)|Cristal| special cu |irizaÅ£ii|irizatie|, folosit la fabricarea unor obiecte de podoabÄ ieftine; p. ext. obiect de podoabÄ care are asemenea cristale. [Pr.:...
View ArticleDefinitie 'gablont'
GABLONÅ¢, gablonÅ£uri, s.n. v. |gablonz|gablonz|. Sursa: Include definiÅ£ii care nu existÄ Ã®n nici unul din celelalte dicÅ£ionare
View ArticleDefinitie 'gabjit'
gÄbjÃt, -Ä, gÄbjÃÅ£i, -te, adj. (reg.) 1. înhÄÅ£at, gÄbuit, prins. 2. îndesat, umplut. 3. furt, Återpelit. Sursa: DicÅ£ionar de arhaisme Åi regionalisme
View ArticleDefinitie 'gabjire'
GÄBJÃRE, gÄbjiri, s.f. (Pop.) AcÅ£iunea de |a gÄbji|gabji| Åi rezultatul ei. - V. gÄbji. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabji'
GÄBJÃ, gÄbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A |prinde|prinde| pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhÄÅ£a, a gÄbui. ** A fura. - Cf. %gÄbui%. Sursa: DicÅ£ionarul...
View ArticleDefinitie 'gabja'
GÃBJÄ, gabje s.f. (Reg.) |MânÄ|MânÄ|, |labÄ|labÄ|. ** |PalmÄ|PalmÄ|. - Postverbal al lui gÄbji. Sursa: DicÅ£ionarul limbii române moderne
View ArticleDefinitie 'gabionaj'
gabionáj s. n., pl. gabionáje Sursa: Dicţionar ortografic al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabionada'
gabionádÄ s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. gabionádei; pl. gabionáde Sursa: DicÅ£ionar ortografic al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabion'
GABIÃN, gabioane, s.n. |CoÅ|CoÅ| de nuiele sau din sârmÄ umplut cu pÄmânt, cu pietriÅ etc., care serveÅte la apÄrarea malurilor de valuri, la construirea barajelor etc. [Pr.: -bi-on] - Din...
View ArticleDefinitie 'gabier'
GABIÃR, gabieri, s.m. |Marinar|Marinar| care face serviciul de |veghe|veghe| pe |gabie|gabie| Åi care asigurÄ, la navele cu pânze, manevrarea parâmelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] - Din fr....
View ArticleDefinitie 'gabie'
GÃBIE, gabii, s.f. |PlatformÄ|PlatformÄ| orizontalÄ fixatÄ Ã®n vârful unui |catarg|catarg| Åi folositÄ ca post de observaÅ£ie sau (la navele cu pânze) ca loc de unde se manevreazÄ parâmele....
View ArticleDefinitie 'gabela'
GABÃLÄ s.f. |Impozit|Impozit| care se percepea pe |sare|sare|, în FranÅ£a medievalÄ. - Din fr. gabelle. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabaritic'
GABARÃTIC, -Ä, gabaritici, -ce, adj. Referitor la |gabarit|gabarit|; de gabarit. - Gabarit + suf. -ic. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'gabarit'
GABARÃT, gabarite, s.n. |Åablon|Åablon| în al cÄrui contur, format din linii drepte sau curbe, trebuie sÄ se cuprindÄ dimensiunile unui profil; |contur|contur|, format din linii drepte sau...
View ArticleDefinitie 'gabardina'
GABARDÃNÄ s.f. |StofÄ|StofÄ| finÄ de |lânÄ|lânÄ| cu legÄtura diagonalÄ, care prezintÄ dungi paralele înclinate pe ambele pÄrÅ£i. - Din fr. gabardine. Cf. sp. %gabardina%, germ....
View ArticleDefinitie 'gabara'
GABÃRÄ, gabare, s.f. |NavÄ|NavÄ| sau |ambarcaÅ£ie|ambarcaÅ£ie| mare, servind, de obicei, la |transbordarea|transborda| pe punte a unor materiale de pe o navÄ care nu poate |acosta|acosta| în raza...
View ArticleDefinitie 'gabanos'
gabanós (= cabanos) s.m. (pl. gabanoÅi) Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine
View ArticleDefinitie 'gabanas'
gÄbÄnáŠ(-Åe), s.n. - Grînar, hambar. Mag. gabonás (Tiktin; Candrea). Ãn Trans. Sursa: DicÅ£ionarul etimologic român
View ArticleDefinitie 'ga'
GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care |imitÄ|imitÄ| |strigÄtul|strigat| |gâÅtelor|gasca|. - Onomatopee. Sursa: DicÅ£ionarul explicativ al limbii române
View ArticleDefinitie 'g'
G s.m. invar. A noua literÄ a alfabetului limbii române; sunet notat cu aceastÄ literÄ (|consoanÄ semioclusivÄ|semioclusiva| |prepalatalÄ|prepalatal| sonorÄ (4) când este urmatÄ de e sau i;...
View Article